Flori pentru profesoare – propuneri pentru viitor

Cand eram mic, in scoala primara, apoi in gimnaziu si foarte putin in liceu, putin spre deloc, dadeam flori pentru profesoare. In facultate mi-am pierdut acest obicei, pe care l-am considerat intotdeauna o corvoada. O chestie nu doar inutila, ci si nociva. Doar ca asta se intampla din cauza ca este aplicat prost. Si, dupa mine, are efect contrar a ceea ce ar trebui sa fie.

Sa fac o mica introducere. Sau, de fapt, sa enunt trei chestiuni care tin loc de introducere.

Am auzit diverse discutii legate de flori si martisoare. Ma voi margini la discutia despre flori, despre ele ma voi referi in continuare. Cica in anumite scoli, profesoarele erau (nu as putea afirma ca mai sunt si acum) invidioase pe invatatoare, ca ele se intorceau, in special de 8 martie, cu bratele pline de flori. Ele, profesoarele, desi statistic aveau in acea zi mai multi elevi, ca aveau mai multe clase, se intorceau acasa cu mai putine flori. O invidie pe care, recunosc, nu am inteles-o niciodata. Nici atunci, nici acum.

Acum sa va zic o chestie personala: dintotdeauna am fost foarte revoltat de faptul ca profesoarele cele mai rele, cele mai naspa din toate punctele de vedere, primeau cele mai multe flori. Erau multe profesoare faine, unele tinere cu care puteai discuta orice, altele mai in varsta, foarte de treaba si ele, care primeau mult mai putine flori decat profesoarele alea cu 5 corigenti pe clasa. Eram enervat la culme: cum, ma, aia n-ar merita nici macar o floare, cum sa aiba bratele pline de flori? CUM?!

O a treia chestie este o amintire misto din scoala. O amintire legata de o alta frustrare de-a mea. Asadar, in clasele IX-XI am avut un profesor de geografie destul de ciudat. Omul era toba de carte, dar era cunoscut drept foarte rau. Era poreclit Rechinul. Eu il apreciam, aveam motivele mele sa-mi convina modul lui de predare si de notare. Problema, de fapt, cu orele lui era (si) ca acestea erau foarte plictisitoare. Pur si simplu omul avea niste foi de pe care dicta. Cica sa nu uite aspecte importante. Nu ca n-ar fi avut habar de materie. Omul era toba de carte si ne-a dovedit-o de cateva ori.

Eh, acum vine partea dubioasa: la el se dadeau in fiecare semestru 2 lucrari de control, anuntate dinainte, iar a treia nota, in cazul in care media primelor doua era peste 5, se acorda pe un referat sau pe un … ghiveci de flori. Daca aveai doi de 4 trebuia sa inveti sa treci. Dar daca aveai doi de 6, insa, ii aduceai frumosul ghiveci. Omul nu lua ghiveciul acasa, ci dota scoala cu asa ceva. Fiecare sala de clasa, si erau destule, credeti-ma, avea ghivece de flori de la el. Nota aceasta, a treia, iti marea media cu un punct. Musai un punct. Adica de la 6 la 7, de la 7 la 8. De la 9 la 10, daca era cazul. Nu stiu cum facea daca un elev avea 8 si 9, dar, sincer sa va spun, n-am fost pus in acea situatie. Oricum, nu despre note este vorba aici.

Ci despre ideea in sine: profesoarele, femeile, erau incarcate cu flori, chiar si la liceu, in timp ce profesorii, barbatii, nu primeau niciodata. Pur si simplu nimeni nu-i dadea flori, nici lui, nici altor profesori barbati. Iar lui ii placeau foarte mult florile. Si, repet, nu lua nicio floare acasa, pe toate le lasa in scoala. Salile de clasa erau ticsite de ghivece de flori. Sincer sa fiu, nu era deloc rau acest lucru. Dar, revenind la problema mea, nimeni nu s-a gandit niciodata sa-i dea si lui un buchet de flori. Femeile meritau pentru ca-s femei, musai daca aveai ora cu o femeie de 8 martie, dar el nu merita nicicand.

Acum, daca as fi parinte de elev, caci pentru mine, ca fost elev, (cred) ca este prea tarziu, as face o chestie: as gasi o florarie online si as stabili cu ea ca o anumita profesoara, la data X, de ziua ei de nastere si de 8 martie, sa primeasca flori la domiciliu. Atentie, nu as face asta cu TOATE profesoarele copilului meu. Nu, as face asta doar cu anumite profesoare, doar cu cele care merita. Si as continua sa fac asta constant, dupa ce el termina. Daca un profesor reuseste sa-i insufle unui elev PASIUNEA pentru o materie, pentru istorie de exemplu, acel profesor merita recunostinta pe vecie. E drept, ar fi frumos sa se faca asta si cu barbati, exista si profesori barbati extrem de pasionati, extrem de competenti, care merita si ei o atentie. Nu de 8 martie, logic, dar de ziua lor zic ca ar fi in regula. Acum, in secolul tehnologiei, nu e greu de aflat cand e ziua lor.

Revenind. Tot eu, ca parinte, m-as opune cadourilor si florilor daruite mecanic. O profesoara nu merita flori doar pentru ca e profesor si ca e femeie, doar pentru ca s-a nimerit sa fie ea si nu alta cea care preda materia X copilului tau. Aceste flori cadou trebuie sa reflecte recunostinta pe care o arati acelui profesor, dar trebuie sa reflecte si faptul ca ea a facut ceva mai mult decat au facut celelalte. Respectul il primesti nu prin simpla ta prezenta, existenta, ci trebuie sa IL MERITI!

Daca o profesoara primeste anual 100 de buchete, in timp ce alta nu primeste niciunul, motivul ar trebui sa fie modul in care acestea se comporta, nicidecum faptul ca una preda istoria si alta matematica. Ori cine stie ce alte motive invocate de parinti.

Caci da, nu se gandeste nimeni la profesoara de religie ori cea de desen (in cazul scolii generale), insa toti parintii sunt atenti la profesoara de matematica ori la cea de limba romana. Ele doua sunt fundamentale, ele trebuie sa lucreze corespunzator cu copiii, nu ca n-ar scrie asta in fisa postului.

Plec de la premisa ca un elev nu poate aprecia absolut toti profesorii, insa cu siguranta va aprecia cel putin unul. Totodata, oricat de rau ar fi, oricat de lipsit de caracter ar fi, cel putin un elev va aprecia un profesor. Macar unul.

Drept urmare, daca TOATA lumea, toti parintii, ar aplica metoda mea, numarul de buchete de flori primite de un profesor ar fi un indicator pretios. Omul ala ar avea habar ca a facut bine sau ca nu a facut bine. Ca ar trebui sa se schimbe ori, dimpotriva, ca ar trebui sa continue asa.

Si, sa ne intelegem, mi-as dori sa fac asta cu orice profesor, orice profesoara, indiferent de materie. Caci poti fi un profesor exceptional si la o materie marginala. De fapt, mai ales atunci, ar zice unii, ca ai avea timp si de EDUCATIE, chestii outside the box, cum ar zice englezii. In afara programei, ca sa respectam domeniul. Un profesor de sociologie, de logica, de psihologie, de economie; un profesor de limba franceza; un profesor de istorie; unul de cultura civica; unul de latina chiar, caci latina nu inseamna doar verbe si conjugari, ci inseamna si un set de valori.

Si, in loc de concluzie, mi-as dori ca femeile din ziua de azi, oricine ar fi ele si orice meserie ar avea, sa primeasca exact atat respect cat merita si cat ofera. Un profesor care nu-si respecta elevii nu merita respectat, indiferent daca e femeie sau barbat. Un profesor care isi respecta meseria, elevii, care este un adevarat DASCAL, merita respectul tuturor, indiferent de sexul acestuia, indiferent de zi si indiferent de materia pe care o preda.

Caci, dupa mine, si poate-s eu absurd, o femeie se va bucura de un buchet de flori online mai degraba atunci cand acesta vine de ziua ei de nastere decat atunci cand vine de 8 martie. In fond, daca si-a amintit cand e ziua ei inseamna mai mult decat faptul ca si-a amintit de existenta ei. Data aia, oricare ar fi ea, inseamna ceva pentru acel fost elev.

Si, cumva, imi pare rau ca n-am facut eu asta. Daca as da timpul inapoi, as rectifica acest aspect. As trimite flori la 2-3 profesor, pentru care imi pastrez intact respectul dupa atatia ani de la absolvirea scolii generale, a liceului si a facultatilor. Caci alea-s doua. Repet, pentru ultima oara: as face chestia asta pentru TOTI profesorii CARE MERITA!

Articolul Flori pentru profesoare – propuneri pentru viitor este scris pentru sponsorul Interflora Romania, magazin de livrari flori la domiciliu, si este inscris in competitia Spring SuperBlog 2018. Sper ca acest articol sa dea o idee macar unui parinte. Macar unul s-o puna in aplicare! Si, apropo: poate fi aplicata cu succes si pentru profesoarele din invatamantul superior. Poate si chiar ar trebui aplicata! 🙂