Prima oara angajat: job in strainatate?

Despre ideea de a avea un job in strainatate tot discuta mai multi amici de-ai mei. Ca nu se mai poate trai in Romania, ca vom da faliment, ca tara cat de curand. Ideea mi-a revenit acum in minte, cu ocazia unei noi probe din concursul Spring SuperBlog 2018, a sponsorului e-trad.ro – Primul magazin de traduceri online din Romania.

La un moment dat, un amic, stiind faptul ca, OFICIAL, nu am fost angajat niciodata, m-a intrebat sincer: Cum ar fi, Emile, ca primul tau contact cu munca, in adevaratul sens al cuvantului, sa fie un job in strainatate? 

Chiar asa, cum ar fi?

Apoi, am discutat cu un alt amic pe tema asta. Ii spuneam ca eu m-as adapta cu greu intr-o tara noua, ca eu nu ma simt deloc confortabil vorbind toata ziua intr-o limba straina.

Ii explicam cum dupa ce vad un film de 2 ore, in limba engleza (limba pe care chiar o cunosc), ma doare capul. Sa bag un serial, in sistem binging, fara subtitrare, e ceva ce nu as putea face niciodata. Noroc ca am Netflix si HboGo si ma descurc.

Sa invat o limba straina noua, la 31 de ani, mi se pare absurd. Eu nu am putut sa invat o a doua limba straina nici cand eram in scoala. Pur si simplu mintea mea blonda nu a putut invata o alta limba straina in afara de engleza. Eram atat de setat pe engleza incat atunci cand vedeam cuvinte precum construction pronuntam ca-n engleza, nu ca-n franceza.

Fix cu acest cuvant am patit-o, prin clasa a VII-a. Efectiv, era acest cuvant jos de tot, singurul cuvant pe rand. Uitasem sa-l citesc. Ma pune profa sa-l citesc si, ati ghicit, il citesc ca-n engleza. Ma mai pune inca o data sa-l citesc. La fel. Apoi are impresia ca fac misto de ea. M-a intrebat la ce ora sunt, i-am spus ca ora de franceza. Apoi m-a pus sa citesc iarasi. Nici atunci nu m-am prins. Si nu, nu faceam misto de ea, pur si simplu asa eram setat sa citesc acel cuvant.

In sens invers, cat am avut eu contact cu tineri din Franta, majoritatea au o pronuntie frantuzeasca a limbii engleze. Chiar daca imi vine sa rad cand ii aud, ii inteleg. Empatizez cu ei.

Revenind la problema mea, cred ca este o chestiune de ordin medical. Psihologic. Pur si simplu creierul unor oameni este setat sa poata invata limbi straine foarte usor, in timp ce al altora este setat sa le respinga. Unii oameni au ajuns sa gandeasca intr-o alta limba, sa gandeasca in engleza ori in franceza. Multi corporatisti, in special cei care lucreaza in call centere pe limba engleza, ajung sa raspunda in engleza in discutiile cu prietenii romani. Ajung sa foloseasca sintagme gen Face sens, caci da, ei folosesc Make sense constant.

Totodata, vazand cate probleme sunt in strainatate, cu straini neadaptati, cu oameni care vor sa faca rau, cu grupuri omogene de straini, oaze de anarhie, ma intrebam ce tara mi s-ar potrivi.

Am fost in Sudul Frantei, fix in regiunea unde acum a fost acea luare de ostatici. Mi s-a parut un loc unde m-as putea odihni, unde poti duce o viata frumoasa. Dar ca pensionar. Ca persoana care isi doreste de la viata doar odihna, o mancare buna, plimbare, plaja si sa savureze in tihna un vin.

Totusi, nu m-as putea bucura pe deplin de toate astea vorbind in franceza. Sa nu mai zic de catalana, caci o parte din Sudul Frantei face parte din asa numita Catalonie de Nord. Catalana este o limba care mie-mi suna ciudat. Tot latina, dar cu influente deopotriva spaniole si portugheze.

Ma intreb, deseori, daca nu cumva eu m-as duce in Franta sau Spania si as deveni tot un neadaptat frustrat, precum multi. Daca nu cumva m-as duce sa beau si sa mananc doar in crasmele romanesti, daca nu cumva singurii mei prieteni nu ar fi tot romani. Oare dupa ceva timp, dupa ceva bani stransi, nu cumva m-as intoarce in tara, pe jumatate victorios, ca am bani, pe jumatate infrant, ca n-am reusit sa ma adaptez culturii si civilizatiei de acolo? Doar ca, vedeti voi, riscul este ca, intors in tara, sa nu mai reusesti sa te adaptezi nici macar noilor realitati din Romania. Caci Romania anului 2018 este COMPLET, dar COMPLET diferita de Romania anului 2000. Deci un roman plecat in Spania in 2000, va gasi in 2018 o tara FUNDAMENTAL diferita.

Revenind la discutia aceea cu al meu amic, el imi recomandase o tara pentru sufletul si mintea mea: Noua Zeelanda. O tara vorbitoare de limba engleza, o tara pentru expati, pentru cei far’ de tara. O tara unde nu as avea probleme cu adaptarea, o tara numai buna pentru cei greu adaptabili, ca mine.

Acum, sa va spun ca patru ani la rand, de 1 aprilie, am facut aceeasi gluma catorva prieteni: m-am angajat. Ma gandesc ca daca as face-o, nu m-ar mai crede nimeni. Sunt oricum incredibil, dar la modul serios nu m-ar crede nimeni.

Ma si imaginez primind in inbox mailul de acceptare, un angajator m-a ales pe mine, dorind o persoana energica, independenta, preferandu-ma in dauna a alti 99 de contracandidati.

M-as strofoca apoi sa gasesc un loc pentru traducerea actelor de studii. M-as enerva pe traducerile proaste facute de birourile de cartier, cele care pun virgule intre subiect si predicat (la unele e regula, nu e exceptie), care sunt capabile sa scrie Miss Emil Calinescu (cunosc o persoana care a patit asta).

Sa ne imaginam ca s-ar intampla efectiv asta.Bineinteles, nu as da totul in acelasi loc, pentru tradus, caci traducerea documentelor personale as da-o altcuiva. Macar altui birou de cartier.

Deci, dupa un mega fail cu actele de studii, caci alea trebuie traduse profesionist, probabil as apela la ceva cunoscut, un magazin online de traduceri cu referinte bune pe internet.

Caci in afara de engleza ta, pe care o ai sau nu, te reprezinta si documentele pe care le prezinti. Acela este CV-ul tau, iar un CV plin de greseli, chiar daca acestea nu-ti apartin, este un CV care te face de ras.

Stiu, legea e tembela, tu stii engleza, d-aia te duci in tara respectiva, ai atestat Cambridge (sau Toefl), dar nu ai voie sa-ti traduci singur actele de studii. Ori documentele personale.

Acum, la modul serios, marile avantaje ale online-ului sunt:

1. Afli din start cand vor fi gata.
2. Eviti cozile, deci economisesti timp.
3. Ai o minima garantie ca traducerile vor fi profesioniste. Te uiti la alte impresii, poti afla cine a mai lucrat cu ei (fie firme, mai mici sau mai mari, fie persoane fizice).
Totodata, apeland la agentii mari de traduceri, esti indirect coleg cu mari firme. La acea agentie au apelat firmele X, Y si Z si persoanele fizice… O alaturare, oricum ai lua-o, onoranta 🙂

In final, povestesc 3 intamplari aproape amuzante, patite de prieteni, inainte de plecarile lor, de studii ori cu scop medical, in strainatate:

1. Un amic a plecat in strainatate, sa-si continue tratamentul, insa buticul de cartier care-i tradusese actele nu avea habar de cum se fac niste traduceri medicale profesioniste. Asa ca a luat de la capat toate analizele acolo. Ceea ce, nu zic, poate a fost in avantajul lui. Cumva.

2. Unui alt amic i s-a pierdut diploma de bac la o agentie obscura de traduceri. A trebuit sa ceara alta la liceul pe care-l absolvise. Noroc ca i-au dat, intr-un final.

3. Un alt amic a avut placerea sa constate ca traducerea diplomei de bac era gresita. Pur si simplu avea alte note, alte calificative (ca mai nou e cu din astea). A aflat ca i se incurcase traducerea cu a altcuiva. Profesionalism.

Acum, va dati seama ca daca as pati eu ceva de genul asta, oricare din astea, as spune ca e un semn, ca un job in strainatate nu e ceea ce imi trebuie, nu? Ma rog, un job in general nu e ceva care sa-mi priasca. Sa-mi fie de bun augur. Eu cred in semne, drept urmare oricare dintre intamplarile de mai sus le-as traduce prin Cineva acolo sus ma fereste de belele!

Acum, in comentarii astept doua chestii: sa-mi spuneti ce intamplari amuzante ati trait cu diversii traducatori de cartier, ori cine stie, cu firme mari de traduceri, dar si daca-mi recomandati sa-mi iau un job in strainatate. Eu, mie, nu-mi recomand, dar cine stie ce planuri o avea destinul cu mine…

One thought on “Prima oara angajat: job in strainatate?

Leave a Reply