V-am zis mai demult despre pungile de cadouri. Si nu v-am zis de bine. Le urasc pur si simplu. Sunt cel mai inutil accesoriu care a putut fi inventat. Stiu, poate n-am eu simt estetic deloc. Dar deloc. Si pe langa asta mai am si multa (dar chiar foarte multa) rautate in suflet. Cum ar zice un clasic in viata, balacaresc pe toata lumea pa unde apuc.
Astazi o sa va vorbesc despre ceva asemanator pungilor de cadouri, si anume cutii cadouri. De ce consider eu ca aceste minunate cutii sunt mai utile? Pai:
1. Este un farmec aparte sa stai sa deschizi acea cutie in tensiunea aia. Si sa pronostichezi ce e inauntru dupa greutate, dupa zgomot…
2. Uneori ambalajul are utilitatea de a proteja cadoul. Unele cadouri nu trebuie sa fie in contact cu aerul, se deterioreaza.
3. Nu poti trimite un cadou pur si simplu, mai ales daca NU il inmanezi personal. Iata inca o utilitate.
Totusi, punga de cadouri poate fi refolosita (cum fac eu aproape de fiecare data), cutiile insa nu. Din pacate.
Sa va mai zic in final 2 chestii legate de aceste minunate cutii:
1. Imi facuse un amic un ambalaj personalizat (nu era cutie, era pur si simplu hartie). Pe fiecare strat scrisese ceva si erau vreo 10 straturi. Ce-i drept, tot in gunoi au ajuns, dar am stat 5 minute sa desfac. Si a fost o senzatie foarte marfa.
2. O chestie castigata se pune cadou? Daca da, sa va povestesc cum castigasem eu 2 pixuri. La targurile de carte (Gaudeamus si Bookfest) sunt tot felul de tombole. Uneori participi fara sa stii care e premiul. Si dupa cateva luni bune sunt contactat ca am castigat la tombola cutare si sa merg sa ridic premiul de la posta. Ajung la posta, un pachet micut, dar facea un zgomot incredibil. Zic sa-l desfac acasa, ca cine stie ce e si nu mai pot cara. Acasa constat ca erau 2 pixuri, insa intr-o cutie metalica. Alea se balanganeau constant si d-aia era sunetul ala.
Cam atat despre aceste minunate cutii. Salutari MINUNATE tuturor!