Guest-post – MINUNAŢII oameni din multinaţională

Senzaţiile agramate se întorc şi la case mai mici.

Cu toţii ştim că multinaţionala este un subiect delicat. Reprezintă tendinţa de accedere a unui ins care începe o facultate. Această fascinantă lume perfectă în continuă mişcare impune un stil de a fi şi rânduieşte în societate un individ slab şi obosit.

Alexandru Nan vă spune că în spatele acestor oameni profesionali se ascunde o ţărănie infectă.

Este adevarat ca oferă siguranţa şi prestigiu celui fricos. Peste aceste aspecte cosmetice în corporaţii se clădeşte un nou elitism, model preluat de afară. Sunt şi aici oameni ok care dau ce pot, dar ce ne facem cu restul păduchilor?

Am repornit acest topic după ce am văzut un post al lui Emil (parcă în deplasare…), scria că folosesc nu ştiu ce covoare de calitate şi nu din obor, managerii beau cafea adusă umil de x sau y angajat. Nu e chiar aşa, folosesc mochetă gri de la Mobexpert sau Ikea, cănile sunt sigur  de la marele concern suedez dacă nu folosesc pahare de plastic. Cafeluţa făcută la filtru e adusă de fomeia de serviciu dacă e prea multă şefie în zonă sau dacă e un cuib de lingăi cafeaua e adusă de către un prieten din ăsta. Aceşti prieteni îi vad zilnic cum râd forţat la glumele unui şef de la ţară şi îndură orice ironie cât o fi ea de naşpa… lingăi penibili buni de nimic. Acum nu vă mai întrebaţi de ce se ajunge în aşa hal cu incompetenţa. Sper să nu ajung la persoanele care se fut şi în cur (fără să dea caca pe afară) pentru a fi bine, acestea cred că generează cea mai multă frustrare.

Comunităţile lor profesionale impun un stil propriu care separă. Din lipsă de timp angajatul îl consideră cel mai bun. Dinamismul acesta va sugruma unii angajaţi şi îi va plictisi de moarte pe cei ce stau degeaba.

După zidul profesionalismului se ascunde o gloată de melteni reci şi prefăcuţi cu cele mai jenibile obiceiuri. Pozează în oameni speciali cu gusturi fine. Oameni fără nici o calitate ating orgasme când îşi văd numele pus pe un perete de pluta unde scrie “angajatul lunii”. Pe toate drumurile găsim oameni care petrec vacanţe în Austria şi merg să vadă filme europene. Aşa e bine pentru nişte oameni care tind spre cultură radiind de prostie.

Corporaţiile nasc mândrie pentru orice căcănar fără calitate şi prietenii de neuitat pentru cei fără viaţă. Căcănari, care cum spuneam mai de mult, nu îşi mai salută vechile cunoştinţe în locuri publice.  Ei consideră că au ceva special, cred bine: se naşte întrânşii un grad de retard. Dacă analizăm mulţi corporatişti în parte putem aprecia împreună de această penibilitate fascinantă emanată de aceste noi stereotipuri. Sunt adorabili când gătesc orice terci apoi îl postează pe facebook, la fel şi când îşi pun palaria pe cap după care beau doua pahare de bere la karaoke.

Dragii moşului: dacă ipocrizia dispare de pe Pământ ar renaşte oricând în corporaţii. De la bun început suntem rugaţi să înşiruim trei calităţi şi trei defecte la interviu… îmi e greu acum să spun trei din fiecare dar sa zicem un defect: am pula mare; o calitate e c-o fut pă măta… cred că ar împietri o cretină pozitivistă de la HR la un răspuns din filmele mele.

În această lume se propun proiecte, se finalizează superficial, se obţin nişte bani pentru asta şi toată lumea e fericită.

7 thoughts on “Guest-post – MINUNAŢII oameni din multinaţională

  1. Draga autorule, unele chestii din tot ce ai scris sunt adevarate, chiar si numai in parte. Exagerarile tale insa aduc in prim plan frustrarea care te incearca legata de lumea asta rece a corporatistilor. Nu toti trebuie sa ajunga acolo, asa ca nu te stresa, poti dormi linistit. Excesul de absolventi de facultate face si victime. Cei buni insa nu trebuie sa isi faca griji.
    Ti-as zice ca esti fiul ploii, dar mai bine taci si imi aduci repede un meniu cu aripioare picante si o cola. Apoi poti povesti diferenta dintre un vanzator de la Mc si un corporatist.

    1. Dragutule: pe tine te cam arde ca te regasesti grav prin exagrarile insirate acolo. Daca stau sa caut cine esti sigur gasesc vreun arogant penibil. Vrei cola, cred ca ti-au cazut deja dintii de la cate cola bei la birou.

  2. Draga autorule,

    Esti un observator smecher cu simturi anti-paiate si anti-parveniti, dupa cate imi dau seama. Este clar ca nu ai devenit sclavul „corporatismului de Pipera” – un model revolutionar, de altfel, in toata lumea. Dar, zic eu, sa te mai temperezi nitel in pornirile matale ca vexezi „the corporatist dream” si va clocoti sangele in oameni pentru multinationalii nostri camarazi.

  3. Din nefericire la noi intotdeauna un adevar spus verde-n fata DOARE! De ce va feriti atat cand stiti si stim cu totii ca tot ceea ce autorul a scris mai sus e purul adevar? Mai mult de atat ce vreti? Nu cred ca e vorba de frustrare aici, e pur si simplu vorba de cum ar trebui sa vedem problemele fiecare dintre noi!

  4. Hai sa intervin si eu. Ca si gazda. Nu tin partea nimanui. Spun doar niste adevaruri:

    1. Corporatistii nu sunt bine vazuti. Ca si impresie generala. E generata si de folclor (diverse bancuri), dar oare sa n-aiba nimic adevarat in asta?

    2. Laurentiu (Ochiu ratiunii) este de laudat ca a avut curajul sa intervina. Restul corporatistilor, din rusine, refuza sa intervina. NU DOMNE, CA ZIC ASTIA CA M-AM SIMTIT! Pt asta bila alba.

    3. Totusi, vedem cantitativ. Doua persoane care nu cunosc autorul intervin in favoarea acestuia. Asta pentru ca sunt de acord, partial sau total, cu ideile lui.

    Altfel, nu intervin de partea nimanui. Nici macar nu indemn la pace si calm. Imi place scandalul, imi place cearta, imi plac comentariile! Asa ca la razboi fratilor 😀

Lasă un răspuns