Dor de Turcia. Galata.

Dor de Turcia

Acum fix 2 ani am fost in Antalya. Turcia e printre tarile mele preferate din N motive. Sunt Fan Galata, imi plac balcanii, ma simt bine printre d-ai mei. Turcii sunt balcanici si sunt mult mai apropiati de sufletul meu decat ar putea fi vreodata nemtii ori elvetienii. Da, imi plac si francezii, m-am simtit bine si acolo.

Vreau, insa, sa vizitez Instanbulul. Am vizitat doar aeroportul, de unde mi-am luat unul dintre tricourile mele preferate. Era sa ratez avionul. N-am facut-o nu pentru ca m-am grabit foarte tare (dimpotriva as zice), ci pentru ca turcii sunt mai intarziati decat mine. Ceea ce, sa recunoastem, ma face sa ma simt bine. Foarte bine chiar.

Sa va povestesc, totusi, cum am luat eu tricoul cu Galata. Eram in Antalya. Proiectul a fost langa Antalya, dar eu am mers mai inainte, sa vad si Antalya propriu zisa. Organizatorul era Fan Fener. Norocul meu ca nu era fanatic, ca ma batea. El se oferise sa-mi cumpere un tricou cu Fener, din banii lui. S-ar fi simtit extrem de bine, insa eu raman fan Galata. In Antalya, in Mall, era magazin Fener. Cica magazin Galata era doar la stadion, care era, ati ghicit, foarte departe. Iar taxi ieftin e doar in Bucuresti. In Antalya era un pic mai scump, eufemistic vorbind.

In Adrasan, unde era proiectul, nici urma de tricou cu Galata. Eram dezamagit ca ma intorc din Turcia fara trofeu. Asta pana am ajuns in aeroport. Am avut zbor cu escala, ceea ce este, in sine, un pic neplacut. E drept, atunci m-a ajutat. In aeroportul din Instanbul am mancat ceva la Burger King, apoi in loc sa ma indrept spre terminal am luat-o spre un loc de unde se zareau tricouri rosii. Am stat vreo juma de ora, timp in care mi-a tot cautat tricou pe masura mea. E drept, eu vorbeam cu turcul intr-o engleza presarata cu cuvinte romanesti despre Hagi, Popescu, Galata si Romania. La un moment dat ma intreaba cand am avionul. Ii zic, calm, ca in 20 de minute. Iau tricoul, platesc (am platit in euro, mi-a dat rest in Euro, uimitor), apoi am plecat spre terminal. Avionul a intarziat vreo 2 ore. Cum am ajuns si am vazut asta am inceput sa rad zgomotos. Vreo 5 minute am ras incontinuu, timp in care intarzierea varia de la 20 de minute la 120 de minute. Se defectase si afisajul. Bine, apoi am aflat ca era o semi-greva, cativa lucratori sabotau zborurile (De fapt nu munceau), insa legal si oficial nu era nimeni in greva.

Mentionez, desi n-are nicio relevanta, ca am zburat cu Pegasus, firma low-cost. Am dat 3 euro pe o cola, ca mi se facuse rau. Dar am aflat ca la alte companii doza de suc poate ajunge si la 6 euro.

Mi-am propus sa revin in Instanbul si sa-l vizitez. Am avut o propunere, insa am refuzat-o. Erau probleme in acel oras. Acum imi pare rau, poate iesea si un reportaj misto din Instanbul. Am fost fricos, dar asta e.

Vad acum oferte peste oferte pentru Instanbul (de exemplu, aici: http://www.aerotravel.ro/bilete-avion-bucuresti-istanbul/). Ma bucur, mai ales ca s-ar putea sa fac o nebunie si sa dau o fuga pana acolo. Rezerv ceva ieftin pe Booking.com si vad si eu frumosul oras. Stambulul (Byzantion, ca asa se numea la inceputuri) imi face cu ochiul. Marea te cheama la ea zicea candva un cantec. Pe mine ma cheama cam vreo 3 mari :))

Scriind acest articol mi s-a facut, insa, un dor de Turcia. Dor nebun. Daca altfel nu-l pot potoli, bag o melodie de Tarkan. Pot cauta si ceva mai traditional turcesc. Orice, numai sa duca cu gandul la Turcia.

Acum e randul vostru. In categoria Dor de Turcia puteti scrie orice amintiri aveti voi din aceasta tara. Spuneti dac-ati fost, ce v-a placut si de ce ati vrea sa reveniti acolo. Rugamintea mea este sa scrieti in Romaneste si nu in turceste. Daca se poate. Salutari MINUNATE tuturor!