Divortul NU este o rusine

Divortul nu este o rusine, este o optiune. Uneori este SINGURA optiune. Pentru a va demonstra aceste sintagme trebuie sa facem un mic slalom in timp.

Asadar, in perioada comunista divortul era descurajat. Iar aceasta descurajare se facea pe toate planurile:
– Propagandistic, familia era celula de baza a societatii. Erau dati ca exemple pozitive familistii, cei casatoriti, cu copii.
– Cei divortati erau marginalizati, uneori direct si ostentativ. Daca era vorba de functii inalte, in special politice, divortul era pretextul perfect pentru a fi marginalizat.
– Juridic, divortul era ingreunat de birocratie. Nu puteai sa divortezi pur si simplu: trebuia sa existe motive temeinice. Daca pur si simplu doreai sa divortezi, pentru nepotrivire, erai trimis acasa. Oficial, trebuia sa te mai gandesti si sa te decizi.

Drept urmare si apropiatii te influentau. Te descurajau. Iti spuneau ca acel divort iti distruge cariera. Ca nu are rost sa faci acel pas.

Bonus: si avortul era interzis, iar metodele contraceptive erau destul de arhaice. Drept urmare, in calea divortului tau stateau, de multe ori, si cativa copii. In multe cazuri nu era vorba doar de un copil.

In mod paradoxal, dupa 90 propaganda comunista a fost inlocuita de cea religioasa. La fel de paradoxal, in privinta familiei ideologia comunista se intalneste cu cea religioasa. Atat religia, cat si comunismul, condamna divortul. Se intampla la fel cu avortul, casatoria intre persoanele de acelasi sex ori prostitutia.

Drept urmare, in loc sa-ti recomande partidul sa nu divortezi acum iti recomanda preotul. Nu este atat de coercitiv, nu are pedepse la indemana, insa fiind purtatorul Cuvantului Divin trebuie ascultat. Paradoxul este dat de aparenta contradictie dintre comunism si religie. Atat de asemanatoare, insa oficial in contradictie si conflict.

Combinatia fatala, destul de prezenta astazi, este nostalgicul comunist – fanatic religios. Atatea femei, in special din mediul rural, sunt nostalgice, insa merg frecvent la biserica. Fara sa-ti poata spuna de ce, ele stiu un lucru cert: NU E BINE sa divortezi. Divortul nu este o rusine pentru tine, ca intelectual, ca om de la oras, ca om civilizat, insa in satul X izolat de lume este o mare rusine. De ce ne pui pe noi sa traim cu rusinea asta? La familia ta nu te gandesti?

Efectul? Atatea familii care nu se inteleg, insa care raman casatorite doar pentru ca nu da bine un divort. Atatea femei care suporta violente verbale si fizice doar pentru ca nu vor sa divorteze. Unele dintre ele nu au, efectiv, printre optiuni divortul. Nu le lasa popa, nu le lasa familia, au impresia ca vor fi prost vazute, toate la un loc. De divortat clar nu vor divorta.

Nu demult, am auzit la un notariat o discutie. Doamna notar vorbea cu una dintre ajutoare (nu stiu exact ce era: secretara, ajutor de notar, habar n-am): mai, inca exista oameni care au impresia ca in decizia de divort se mai precizeaza din vina cui este. Ma intreaba o doamna daca divortul de comun acord presupune ca ambii sunt de vina… Ulterior o intrebase pe doamna notar de acte pentru divort si alte chestii tehnice.

Da, pe vremuri asa era: trebuia sa fie un vinovat. Iar acel vinovat de obicei platea, cel putin cu functia.

Divortul NU este o rusine... Nu este un indemn la divort, desi unii il vor interpreta si asa. Este un adevar al anului 2014. Nu toti il accepta din pacate. Despre divort, intr-un alt mod, am scris si pe blogul vechi 🙂 Salutari MINUNATE tuturor 🙂

3 thoughts on “Divortul NU este o rusine

  1. Nu este o rusine daca doi oamenii dupa o anumita perioada constata ca viata lor nu mai poate continua impreuna…mai urat ar fi, din punctul meu de vedere sa se faca ca nu s0a intamplat nimic, de dragul relatiei, al copiilor, etc…pentru ca s-ar putea ajunge si la situatii neplacute!

Leave a Reply