De ce NU urasc concursistii?

Concursistii sunt, in intelesul restrans, acei oameni care traiesc doar din concursuri, doar din premiile castigate; care participa la absolut toate concursurile, carti, spectacole de teatru, concerte, proiectii de film.

Concursistii sunt niste persoane care nu posteaza pe Facebook altceva decat concursuri.

In inteles larg, insa, pentru ca a aparut pe Facebook si nu de azi un intreg razboi, o intreaga vanatoare de vrajitoare, concursistii sunt absolut toti cei care participa la concursuri. Obiectiv vorbind, pot intelege de unde a pornit, de ce unii sunt revoltati pe ei. Pe de alta parte, insa, trebuie sa va explic de ce le iau apararea. De ce spun din start ca NU ii urasc. Nu inseamna, insa, ca am neaparat dreptate. Ca n-ati avea motive sa-i urati, sa-i dispretuiti, macar un pic.

Asadar, scurt si la obiect, de ce NU urasc concursistii:

Emil Calinescu mr right

  1. Ca organizator de concursuri, le inteleg utilitatea. Cand organizez un concurs, ei sunt foarte utili pentru popularizarea acestuia. Daca ar fi dupa unii, nu ar mai participa nimeni. Like&share, tag unui prieten, poate ambele metode combinate. Pentru unii e rusinos sa participe la chestii cu tragere la sorti. Pentru altii nu.
  2. Un concursist are la vedere, pe profil, concursurile in desfasurare. Daca ai vreo 3 din astia, iti poti alege la ce concursuri sa participi. Nu, tu nu participi, dar unul care vrea sa participe se ia dupa concursist. De ce sa-l injuri daca ti-e util nu o data, ci de 2 ori? Nu doar ca iti face postarea relevanta, share-ul lui, indiferent cate reactii efective starneste, face relevanta o postare, dar se mai iau si altii dupa el. Sa nu mai zic de tagul dat unui prieten…
  3. Concursistii te ajuta sa-ti calibrezi concursurile. Unele concursuri sunt, poate, prea complicate. altele sunt poate prea nisate, altele cine stie ce defect au. Daca ai concursisti prin lista si te si imprietenesti cat de cat cu ei, e bine sa-i tragi de limba. Serios vorbesc.
  4. Concursistii iti sunt si fani. E un adevar. Am cativa fani de-ai blogului meu care participa la concursuri, dar care ma si citesc. Care se duc si cu bani la filme ori la teatru, dar tin si cont de parerile mele. Da, au castigat candva ceva la mine pe blog, dar au ramas fani. Iubesc fanii, nu iubesc banii #cumarveni.
  5. Nu imi place sa judec un om fara sa-l cunosc. De ce participa cineva la un concurs cu carti? De ce participa la un concurs cu bilete la film? Pretul, teoretic, e infim. Practic, fiecare poate avea motivele lui. Unii vor cartea mai repede (sunt concursuri cu carti neaparute inca), altii vor sa mearga musai la avanpremiera filmului, unde nu se vand bilete. Iar altii, soc si groaza, nu au bani de bilete la filme ori de carti. Un cititor inrait poate chiar nu are indeajuns de multi bani pentru carti. E o vorba printre cititorii de carti: niciodata nu ai bani destui pentru carti. Acum, va intreb serios ce e mai grav: sa piratezi carti sau sa participi la toate concursurile din online pentru a le castiga? Nu, nu am un raspuns. Spun doar ca cine gandeste intr-un fel nu e deloc defect. Nu gandeste gresit. Sau vreti, poate, sa spuneti ca fiecare ar trebui sa citeasca strict cat isi permite sa citeasca aka atat cat isi permite sa cumpere lunar?
  6. Concursurile cu tag sunt interesante si din alta perspectiva: pe cine taguieste lumea? Pe bune, e fascinant de urmarit cine pe cine taguieste. Sunt concursuri, in special cu carti, unde ti se cer 2 ori chiar 3 taguri (pe Facebook ori pe instagram). La acestea, e absolut fascinant sa stai sa cercetezi: sunt unii care au conturi fake si se taguiesc unele pe altele; sunt unii care taguiesc aceleasi persoane la concursuri (concursistii intre ei); unul e taguit, dar taguieste cu totul alta persoana (plecand de la premisa ca trebuie sa anunte pe altcineva, crezand ca asa e regula jocului); daca la carti e ok, pot intelege, la concursurile cinefile e cumva ciudat: X ar vrea sa mearga cu Y la film, dar Y ar vrea sa mearga cu Z; unii taguiesc prieteni plecati peste mari si tari, care clar nu pot beneficia de premiu (Eu vreau sa merg la film, in Mall Baneasa, cu amicul meu X din Anglia… yeah right!). Exista, insa, in special la concursurile de carti, si persoane care taguiesc pe bune, care taguiesc persoane interesate fie de carti in general, fie de ACEL GEN de carti. Pe instagram gasesti o gramada de profile interesante din postarile unor astfel de concursuri.
  7. Cel mai important motiv, cu care, poate, ar fi trebuit sa incep: nu condamn concursistii pentru ca, intr-un fel sau altul, sunt si eu concursist. Particip si eu la concursuri.

concurs de like-uri

CUM o fac? In ce conditii? SI DE CE? Pai, pe rand:

 

Particip doar la anumite concursuri, la cele ce ma intereseaza. La carti, de pilda, particip doar pentru cartile neaparute, cele care sunt inca in precomanda, ori pentru cartile care nu se gasesc peste tot (anumite edituri exclusiviste, care nu se gasesc la marile librarii, de la care ar trebui sa comand nu numai cartea, dar si sa platesc 20 de lei transportul). La teatre particip in cazuri exceptionale, la spectacole unde nu mai sunt bilete. Altfel, pentru alte premii, produse de pilda, particip pentru a testa un produs. Nu stiu cum este un vin, deci particip la concurs, castig o sticla, vad cum e. As putea deveni consumator ulterior.

Tot aici, trebuie sa dau un exemplu, legat de spectacole (nu de teatru), unde nu-mi pare rau ca am participat la concursuri: Andre Rieu si Cirque du Soleil fiind cele mai la indemana exemple. Exact cum ziceam mai sus despre vinuri, nu stiam daca-mi va placea concertul, spectacolul, drept urmare concursul a functionat la mine ca un fel de versiune demo. La Andre Rieu as mai merge, pe bani, la Cirque du Soleil nu. Asta-i concluzia pe scurt.

Vreau sa popularizez concursurile. Vorbesc serios: eu scriu despre carti, vorbesc despre carti, drept urmare am prin lista iubitori de carte (la fel de film, de teatru). Cand distribui un astfel de concurs, ma gandesc nu doar la mine si la sansele mele de castig, ci si la cat bine fac organizatorului.

Taguiesc mai multe persoane decat scrie in regulament, musai persoane interesate. La concursurile cu carti, cele la care particip cel mai des in ultima vreme, taguiesc nu doar in functie de pasiunea pentru carti, ci si in functie de tematica acelei carti. Taguiesc persoanele care cred c-ar fi interesate de carte. Le fac un bine, deci, nu doar organizatorilor, ci si altor prieteni.

Multe concursuri mi-au adus beneficii ulterioare. Sunt blogger, drept urmare printr-un concurs ma pot face cunoscut unui teatru, unei edituri, unui festival. Am fost la un teatru, nu va zic care, acum multi ani, la 2 spectacole consecutive, la unul la invitatia unei amice, la un altul, in ziua imediat urmatoare, in urma unui concurs. Ulterior am ramas in relatii bune cu acel teatru. Vorbesc serios.

Particip uneori din curiozitate. V-am povestit chiar aici pe blog ultimul astfel de concurs la care am participat.

Particip pentru prieteni. Nu radeti, dar uneori ma roaga cineva sa particip, ca vrea cartea X. Eu nu am cartea X, dar nici nu am nevoie de ea. Nici n-o vreau. Deci da, particip #PentruUnPrieten deseori. Si nu mi-e rusine sa recunosc asta.

De unde a pornit, totusi, aceasta ura fata de concursisti? Simplu: de la persoanele care cer bani pentru postari. Unii sume enorme, altii mizilicuri. Dar chiar si acestia din urma, piscotarii mai avansati, nu concep ideea de a da un share aproape moca, cu o PROMISIUNE de a castiga ceva. Drept urmare, ca sa se diferentieze de ceilalti, le-au pus o eticheta, concursisti, zicand ca ei nu sunt ca ceilalti. NOI NU SUNTEM CONCURSISTI, deci suntem superiori.

Acum, va zic sincer: nu-mi plac profilele facute exclusiv pentru concursuri. Nu-mi plac concursistii de profesie. Nu-mi plac, dar nu-i urasc. Nu dau cu pietre in ei. Nu-mi plac, deci nu vreau sa fiu ca ei. Daca particip la 3 concursuri pe saptamana e mult. Prea mult as zice. Nu vreau sa ajung ca ei, dar nu-i condamn. Pana a-i condamna trebuie sa-i inteleg. Si, recunosc, inca n-am reusit sa-i inteleg pe deplin.

Emil Calinescu 2

Acum ziceti voi: ce parere aveti despre concursuri si concursisti? La ce concursuri participati si de ce? Si, bineinteles, e momentul sa dati cu pietre-n mine. Gasiti voi motive in aceste peste 1000 de cuvinte 🙂

One thought on “De ce NU urasc concursistii?

Leave a Reply