Cristina Lincu: Despre „minunat”. Ca la noi.

Despre minunat. Ca la noi.

 

Minunat este sa ai o iubire. Cand ai doua sau chiar trei (ca mine) totul devine si mai minunat, mai ales atunci cand una dintre ele este imperativa:

– Mamiiii, la calculatorul lui Iubire nu am internet! Uite, Iubire lucreaza ca mami la calculator! si pienutul de jucarie scartaia dureros sub loviturile precise ale unor degete mici, dar hotarate.

„Iubire” este mezinul Roby de 2 ani si patru luni, cu o constiinta de sine de invidiat, chiar daca exprimata mereu la persoana a III-a. Teo este cealalta iubire, de 4 ani. Definitia lui minunat este completata si de a treia iubire (ma rog, prima in ordine cronologica) Alex, de 6 ani.

Cristina Lincu si copiii

Interactiunea celor trei iubiri (simultane, deci nelipsite de avatarurile unei relatii multiple) scoate scantei, ceea ce altereaza temporar sensul adjectivului minunat.

– Uite o buburuza, se extaziaza Iubire (adica Roby).

– Nu e buburuza, auzi, bu-bu-ruza. E gaina, Roby, ii explica Alex cu superioritate, moment in care intervine Teo:

– Atunci, uite o buburuza sau o gaina.

Urmeaza un dialog in contradictoriu, pe ton crescendo. Mai prind doar cateva replici:

– Sunt suparata pe tine. Nu sunt mandra deloc de tine! (Teo, care inca nu are lamurita situatia genurilor, se adreseaza unuia dintre frati. Sau ambilor. )

– Pe Iubire il doare capul, nu mai tipati.

– Si pe Teo!

– Si pe Alex!

– Dar mai ales pe mami, intervin si reusesc sa inchei discutia mai repede decat ma asteptam. Wow, minunat!

Dar si colaboram. De exemplu, invatam impreuna, chiar si de la televizor. Si asta este minunat! Zilele trecute urmaream intamplator cateva reclame.

– Mami, ce e asta? intreaba Teo preocupat sa inteleaga lumea.

– Sprey de omorat gandaci, il lamuresc eu laconic, dar atenta la preocuparile mijlociului.

Urmeaza apoi o reclama la o crema de fata.

– Mami, asta stiu, este pentru tine.

– Da, Teo, bravo, ii recunosc eu meritul copilului, un pic cam devreme, caci el inca nu terminase:

– E ca sa omori gandacii cu ea!

Cum spuneam, minunat!

Asadar, daca as incerca sa definesc cuvantul minunat prin prisma experientelor noastre de zi cu zi, atunci acesta ar fi extraordinar de flexibil, cand demn de a fi izgonit din dictionar, cand mandru purtator al sensurilor sale la figurat, dar mereu prezent in preajma iubirilor mele.

Cristina Lincu

Cristina-Lincu
Profesionist in comunicare. Blogger pasionat. Iubesc cuvintele si modul in care ele pot crea realitatea. Sau o pot distruge. Instrumente puternice, dar sensibile carora le ofer dragoste si emotie. Mama de trei baieti, imi impart timpul (mereu insuficient) intre bucuriile vietii.

cristinalincu banner scurt

6 thoughts on “Cristina Lincu: Despre „minunat”. Ca la noi.

  1. Cristinuşa, eşti mi nunată tu însăţi, cu cele trei minuni ale tale. Bravo, eşti foarte talentată! Felicitări!

Leave a Reply