Cel mai misto 1 mai din viata mea

Cel mai misto 1 mai din viata mea este unul care, in acest moment, in 2019, nu ar mai fi posibil. Nu in cazul meu cel putin. Si, desi putea sa se termine rau, regret cumva. Va explic exact ulterior ce si cum, momentan sa va povestesc intamplarea.

Asadar …

Cel mai misto 1 mai din viata mea s-a petrecut prin 2006 sau 2008 (sigur nu era 2007, ca in acel an am avut un alt 1 mai misto). Eram eu cu inca 4 prieteni, cat sa incapem cu totii intr-o masina. Era un amic, cel care detinea masina (si o si conducea), eram eu si erau inca 3 tipe. Una dintre ele mi-era colega de facultate, celelalte 2 prietene de-ale ei.

Mergem intai la Pustnicu, sa facem gratar. Acolo au si carciuma, dar au si loc pentru a face gratarul. Am preferat sa-l facem noi. Si sa bem ceva (mai multa) bere. Ne-am dus mai de dimineata, la pranz, ceva gen 11, si am plecat de acolo pe la 17. Unii dintre noi (cu mine-n frunte) eram deja ametiti.

De acolo, insa, am hotarat sa mergem la Calarasi, sa vedem Dunarea. Nu ma intrebati de ce, ca nu stiu. Nici atunci nu stiam.

Ne urcam noi in masina, baietii in fata (eu in dreapta, logic) si fetele in spate. La un moment dat era o intersectie: inainte Calarasi, in stanga Constanta.

Ii zic amicului meu: Fa stanga.

El era mirat, nedumerit. Eu continui: fa stanga.

Se intoarce catre fete: Inainte sau stanga?

La care ele, incurcate: Voi stiti drumul.

Drept urmare, am ajuns pe la 8 seara (ora 20) in Constanta, cu rezervorul aproape gol si cu buzunarele la fel de goale. Parcam masina undeva prin Constanta si ne apucam sa … facem rost de bani.

Mentiune importanta: totul se petrecea inainte ca eu sa am card. Deci nu puteam pur si simplu sa sun pe cineva si sa rog sa-mi bage bani pe card.

Sa revin la poveste, detaliile tehnice dupa.

O amica avea pe cineva in Constanta, face rost de 50 de lei. Deloc suficienti. Drept urmare, noi 5, 2 baieti si 3 fete, ne ducem pe plaja in Mamaia sa … cerem bani. Cersim. Ma rog, e un cuvant urat, dur, dar adevarat. Ne dati si noua un leu sa punem benzina sa ajungem la Bucuresti?

Eu si cu celalalt amic nu am avut prea multe sanse de izbanda. Noua nu ne dadea nimeni. Asa ca le-am lasat pe fete. Noi paream efectiv pestii care isi trimisesera fetele la produs. Trei fete frumoase, sa ne intelegem. Noroc ca pe atunci nu eram imbracat atat de colorat, nu aveam ghiul pe deget si nu aveam nici palarie. Acum, dac-as face la fel, as arata fix ca un proxenet.

Un cetatean, hai sa zicem mai bronzat, de la soare, bineinteles, de mana cu gagicuta, trece pe langa fetele noastre. Scoate o bancnota de 10 lei, le-o da, spune sictirit ca n-are schimbat, si pleaca.

Facem noi rost de bani, nu mai stiu exact suma totala, adaugam cei 50 de lei si ce mai aveam prin buzunare si ne ducem sa bagam benzina. Sa fim siguri ca plecam de acolo.

Apoi, cu 70 de lei in buzunar (ma rog, 70 si un pic) ne ducem 5 persoane sa … mancam. Fiind 1 mai, nu puteam manca oriunde, ci la un restaurant cu lautari. C-asa-i frumoasa viata.

Nu mai stiu ce mi-am luat eu, oricum, am mers la sigur. Stiu, insa, ca 2 persoane si-au luat cascaval pane, care are marele defect de a avea pretul la gramaj, nu la portie.

Desi calculasem teoretic bine, practic nota de plata era peste 70 de lei. Nu mult, vreo 74.5 lei. Ceva de genul. Diferenta am platit-o cu … monede.

Toti ceilalti lasau bacsisuri generoase, noi eram cu Vedeti sa nu va cada.

Sa nu mai spun ca lautarii venisera pe la masa noastra de vreo 3 ori. Noi ne uitam la ei, radeam si asteptam. Imi statea pe limba sa le spun Daca ne platiti voi mancarea, noi va dam.

Am ajuns intr-un final acasa, obositi, dar dupa o zi de neuitat.

Cum va ziceam, toate acestea s-au putut intampla pentru ca:

  • Nu aveam carduri. Niciunul. Drept urmare, nu puteam suna pe nimeni sa rugam sa ne ajute cu niste bani. Acum asta as face si ar fi simplu.
  • Masina nu avea suport pentru biciclete. Nu aveam biciclete, drept urmare nu prea aveam cum sa ne ducem cu bicicletele pana in Vama. Se spune ca acolo erau sanse mai mari sa facem rost de bani.
  • Ma gandisem la un moment dat la ceva extrem: ba, dar n-am putea gasi pe cineva sa ne remorcheze? Ma rog, ideea era sa mai mergem un pic, sa ne strofocam sa ajungem in Vama. Daca ajungeam pana undeva aproape, ideea era sa ne remorcheze cineva, cumva. Doar ca nema carlig de remorcare. Puteam doar spera ca au ceilalti, oricare ar fi fost ei. Am zis sa nu riscam.

Ma rog, masina era o Dacie Supernova. Nici aer conditionat n-avea, pe care-l consider acum absolut necesar atat in masina, cat si in casa. La modul sincer, acum CHIAR nu as mai pleca in vacanta cu o masina FARA aer conditionat. Poate am imbatranit, poate am devenit mai comod.

Oricum ar fi, acela ramane cel mai misto 1 mai din viata mea. Nu-l voi uita niciodata si ma bucur ca s-a petrecut exact asa.

Cel mai misto 1 mai din viata mea a fost scris pentru competitia SuperBlog 2019. Eu l-am mai povestit, sub diverse forme, prin alte parti. Niciodata la mine pe blog, ce-i drept. L-am lasat, in comentarii, in vreo 5 competitii. La una dintre ele, am castigat niste sticle de vodka. Trebuia sa povestesc cea mai misto experienta care implica alcool. Ceea ce am si facut 🙂 (poza nu este de la acel 1 mai, ci de la un altul, din 2010, pe care l-am petrecut la o terasa a unui prieten din Oltenita).

 

One thought on “Cel mai misto 1 mai din viata mea

Leave a Reply