Capitolul 8 – Cristian si mania curateniei

Capitolul 8 – Cristian si mania curateniei

 

 

A avea medici printre prieteni este o binecuvantare. Sau cel putin asa se zice. Depinde, insa, pentru cine. Pentru unii s-ar putea sa fie o teroare. Pentru prietenii unui prieten de medic. Asa era Cristian…

Unul dintre prietenii sai cei mai buni era Mihai. Era medic la un spital mare din Bucuresti. Pe vremuri Cristian si Mihai discutau des. De cand Mihai a devenit medic, Cristian il suna destul de des.

Desi, altfel, nu se ingrijea foarte mult (nu prea facea sport, manca doar ce avea gust bun, nu ce era sanatos), Mihai reusise sa-l faca pe Cristian sa fie extrem de atent cu … mizeria. Nu doar ca nu mai suporta niciun fir de praf in incapere, dar avea o manie in spalarea mainilor. Avea ceea ce se cheama intr-un limbaj sofisticat mania curateniei.

Ajunsese sa aiba la el, tot timpul, solutii de spalat maini. Prietenii faceau misto de el, spunand ca nici femeile nu sunt atat de paranoice. El o tinea, insa, pe a lui.

De parca n-ar fi fost de ajuns, Cristian era grijuliu si cu cei din jurul sau. Pe langa tona de articole cu sfaturi despre sanatate (sa ne ferim de microbi, de mizerie, de praf), el mai si facea observatie prietenilor care nu se ingrijeau. Te duci la pizzerie, nu te speli pe maini si mananci pizza cu mana? Uneori facea gesturi prin care mima scarba.

Unii prieteni incepusera sa-l certe: mai lasa-ne in pace, mai lasa-l pe Mihai, sunteti nebuni amandoi.

Daca aveti impresia ca doar pe prieteni ii enerva cu obsesia lui pentru curatenie va inselati. Principalii enervati erau patronii de restaurante.

El nu stia sa gateasca, daca mai gatea din cand in cand cate un sendvis. Drept urmare, cand mergea intr-un restaurant el se referea la cu totul alte chestii. Devenise recunoscut pentru asa ceva: iti descria in amanunt cum se comportau chelnerii, cum arata restaurantul, ce muzica punea, cat de repede venea mancarea.

Si, legat de curatenie, el avea fix 3 nebunii: voia sa vada fetele de masa si scaunele fara cusur, sa nu vada pete pe hainele chelnerilor si, mai ales, sa vada o baie impecabila.

Ce insemna, pentru el, o baie impecabila? Pai insemna, intai si intai, sa nu miroasa urat baia. Tot timpul avea expresia: daca vreau sa puta, ma duc la o buda ecologica. In al doilea rand, sa existe SAPUN. Ura din suflet baile fara sapun. Le considera sinistre. Si tot cu toaletele ecologice le compara. In al treilea rand, si aici era considerat fitos,  sa existe prosop de hartie, nu doar banalul uscator de maini. Aflase el de la Mihai ca se dezvolta tot felul de microbi in aerul acela cald. Asa ca declarase un fel de razboi acelor uscatoare de maine.

E drept, ura mai mult prosoapele clasice, pe care le dorea disparute din toaletele publice.

Bine, e clar, toaletele fara hartie igienica i se pareau de-a dreptul dezgustatoare. E drept, cum deja am spus, uneori nu isi dadea seama daca lipseste sau nu, pentru ca el nu intra efectiv in toaleta. De multe ori doar se spala pe maini.

Un caz celebru, dat si la televizor, il avusese in prim plan pe Cristian atunci cand reclamase un restaurant la OPC pentru ca la toaleta nu avea nici prosoape pliate, nu le mergea nici uscatorul de maini si nici macar nu avea hartie igienica. Sapunul, lichid, era si el pe terminat.

Cristian a cerut sa vorbeasca cu managerul, i-a semnalat problema, i-a spus ca-i va da o lista cu cativa producatori de hartie igienica, o alta lisa cu firme care vand produse de igiena si curatenie si, mai ales, ca ii va trimite link-ul articolului pe care-l va scrie. Managerul, speriat, spunea ca prioritatea este mancarea, prioritare sunt serviciile. Cristian nu si nu.

A scris articolul sub forma de scrisoare deschisa adresata ANPC – OPC, Directiei Sanitar-Veterinare si Primariei Capitalei. Le-a dat si lor, pe mail, link-ul. A formulat frumos scrisoarea, cu tot ce trebuia, doar ca a precizat la final ca scrisoarea este publica.

Pentru ca totul sa fie clar, a trimis aceeasi scrisoare si catorva publicatii mari.

Raspunsul ANPC a fost favorabil lui, o amenda pentru acel restaurant si multumiri publice pentru semnalare. Cristian le-a publicat pe blog, trimitand iarasi tuturor celor interesati. Traficul a fost imens, imediat dupa Cristian semnand cateva contracte importante.

E drept, imaginea lui avusese de suferit: haterii incepusera sa spuna despre el ca la restaurante isi petrecea mai mult timp la toaleta decat la masa, ca articolele, intr-adevar, pareau a fi scrise din toaleta, ca de ce era interesat de mizeria reala, dar imprastia mizerie virtuala, ca ar trebui sa folosesti hartie igenica atunci cand iti trece Cristian Manea pragul. Si cate si mai cate… EL, insa, era fericit ca i se facuse reclama.

Dupa aceasta faza, paradoxal, cateva restaurante i-au facut invitatii publice lui Cristian. Voiau sa arate cat de curate sunt si voiau un fel de certificat in acest sens.

Capitolul 8 – Cristian si mania curateniei este inscris in competitia Super-Blog 2014. Despre Cristian Manea veti afla mai multe in articolele viitoare. Salutari SUPERblogosferice tuturor!

7 thoughts on “Capitolul 8 – Cristian si mania curateniei

  1. Sunt alături de Cristian și îl susțin în demersurile sale privind curățenia. Poate vine și prin Timișoara unde se servește ciorbă de burtă asezonată cu viermișori! :))

Leave a Reply