Capitolul 21 – Dispretul fata de heitari

Capitolul 21 – Dispretul fata de heitari

 

 

In lumea blogosferica, cuvantul heitar (sau unii scriu hater, mai englezit) are diverse intelesuri. Unii cred ca heitarul este cel care scrie de rau despre altul. Altii considera ca heitarul este cel care scrie EXCLUSIV despre altii.

Acestea sunt cele doua extreme. Cristian, insa, era oarecum atipic. Era fix la mijloc. Pe scurt: ura heitarii. Dar din suflet. Urandu-i, nu se considera heitar.

Considera ca heitarii sunt cei care nu-s buni de nimic si care doar critica. Bloggerii au dreptul sa critice, cei de pe margine nu. Pe scurt: daca e un concurs cu premii, bloggerul castigator se poate lauda si poate ironiza pe cei invinsi. Nu fair, nu e frumos, dar are voie. Unul de pe margine, care n-a participat, nu are voie.

In plus, daca un blog este doar cu rautati, atunci bloggerul respectiv este frustrat. Ok, el accepta critica, dar doar de la cei de nivelul lui.

La un moment dat, Cristian decide sa scrie un articol dur la adresa criticilor. El foloseste, pe de-o parte, cuvinte pretentioase, gen comunitate, elita ori genialitate, pe langa cuvinte dure, gen dispret, ura, dezgust, gunoaie blogosferice.

Concluzia articolului era urmatoarea:

Aveti voie sa ma criticati. Normal ca aveti voie. Nu va interzice nimeni. Nici eu, nici colegii mei si nici vreo institutie a statului. Voi, insa, ar trebui sa fiti cei care sa interziceti acele articole. Voi n-ati ajuns nici macar la un sfert din nivelul meu, insa stiti cu exactitate ce, cum si cat de des sa scriu. Da, sunteti niste gunoaie, exact cum sunt si cititorii vostri. Cei care sunt in extaz cand vad ca eu si colegii mei sunteti injurati. Va urasc din tot sufletul meu, sperand sa vi se intample exact raul pe care mi-l doriti voi mie. As zice ca vreau sa va lipesc o flegma de fruntea voastra, dar m-am razgandit. Are si flegma mea mandria ei.

Articolul a starnit, bineinteles, o furtuna in blogosfera. A doua zi dupa articol, Cristian urma sa tina un discurs unor studenti. Unul dintre bloggeri,care il aprecia pe Cristian, ii dedica un articol extrem de dur. Titlul era elocvent: #MomentulAla cand Cristian isi merita numele de MANEA

Paragraful de final era urmatorul:

„Cristian, cum vei putea da ochii maine cu studentii? Ce exemplu esti tu pentru ei? Daca vreunul dintre ei te va critica, tot un gunoi va fi pentru tine? Eu evit sa te caracterizez in vreun fel, insa imi permit sa te sfatuiesc: arunca la GUNOI acest articol. Nu e demn de blogul tau”.

Vine ziua urmatoare, momentul conferintei. Ca de obicei, Cristian nu avea nimic scris. El improviza tot timpul. Ajunge in amfiteatrul unde urma sa tina discursul. Pe hol, cativa studenti intra in vorba cu el. Unul dintre ei il intreaba, senin, de ce n-a raspuns articolului colegului sau blogger. Cristian, calm, il intreaba pe student: Din tot ce am facut eu pana acum, asta ti s-a parut cel mai relevant sa ma intrebi? N-ai intrat niciodata in vorba cu mine, puteai sa ma intrebi orice, sa-mi ceri un sfat. De ce m-ai intrebat fix asta? Studentul incepe sa se fastaceasca. Cristian continua: Nu tot timpul subiectul cel mai arzator este cel mai relevant. Ai ratat sansa sa ma intrebi ceva important, poate sa te prezinti. Ai totusi, o scuza: poate ai emotii.

Cristian intra in amfiteatru. Fara a astepta sa porneasca laptopul, ia microfonul in mana si incepe:

Asta seara nu am nevoie de proiector. Daca se strica e cu atat mai bine: inseamna ca si ceilalti invitati vor fi nevoiti sa vorbeasca liber. (Sala incepe sa rada). Am fost hater, nu? (Sala amuteste instant). Adica am fost un gunoi. Un gunoi fata de cei care vor vorbi dupa mine. Fata de colegii mei de conferinta…

(Se opreste. Nimeni nu avea curajul sa spuna nimic.)

Decat sa ma intrebati voi, ulterior, despre articolul de aseara si reactiile ulterioare. Daca voi asta vreti sa aflati de la mine, asta voi zice. Si va spun ca am avut multe motive pentru care am scris acel articol. In fapt, 3 beneficii:

Primul si, poate cel mai important, este ca le-am livrat heitarilor subiecte. In loc sa stea si sa-mi gaseasca erori pe bune, poate de exprimare, poate de abordare, le-am livrat fix ce am vrut eu. Am facut deja un pariu cu un alt amic blogger, insiruind intr-un document 10 lucruri cu care voi fi atacat. Spre surprinderea mea, momentan am bifat doar 3, bloggerii, heitari sau nu, preferand sa repete aceleasi argumente. Repetitia eu stiam ca se numeste continut duplicat, dar na, se pare ca nu ma pricep asa bine la blogging precum altii.

Al doilea motiv este la fel de banal de intuit: am primit trafic. Asa cum zic heitarii, mi-a scazut traficul enorm, asa ca fac orice pentru a-l creste. Eu am criticat la modul general, nu am dat niciun link, insa am primit, pana acum, cel putin 20.

Iar al treilea motiv este, de fapt, cel mai important, si nu este de natura comunicationala ori comerciala, ci unul de natura psihologica. Din cand in cand, asemenea refulari fac bine. Toata ura pe care o avem in noi trebuie sa iasa afara la un moment dat. De ce sa ma razbun pe un prieten, la o bere? De ce sa rabufnesc in fata prietenei mele, pe care o iubesc enorm? De ce sa rabufnesc la o conferinta social-media? Si de ce fata de persoane care nu merita?

Da, heitarii sunt niste gunoaie. Da, nu regret nimic din ce am spus. Si da, ma bucur nespus ca atatia au raspuns, fie si negativ, chemarii mele. Acum ma simt mai bine, mai usurat.

Dragii mei, daca nu v-a spus nimeni pana acum, va spun eu: un om adevarat, un om complet, este cel care are absolut toate sentimentele. Este omul care poate rade cu pofta la o gluma buna si care poate plange in hohote atunci cand ii moare cineva drag. Este cel care explodeaza de bucurie atunci cand afla o veste buna si care sparge o vaza atunci afla una trista. Este cel care isi iubeste ca pe ochii din cap prietena, dar care isi uraste la fel de mult dusmanii.

Omul care doar iubeste este incomplet ori fals. Ori ambele. Omul care doar uraste este … un gunoi!

(aplauze indelungi)

Capitolul 21 – Dispretul fata de heitari este un articol inscris in competitia Super-Blog 2014.

3 thoughts on “Capitolul 21 – Dispretul fata de heitari

  1. Haaa. Da. Ar fi misto sa starnesti reactii astfel incat sa bifezi minim 3 chestii. Bafta! Articolul e tare. Si misto duma aia cu „are si flegma mea mandria ei”.

    Heitarii sa se duca pe o insula pustie, de unde sa poata sa intre doar ca sa aduca trafic si atat 🙂

Lasă un răspuns