Capitolul 20 – Branza este religia mea

Capitolul 20 – Branza este religia mea

 

 

Numele Cristian il incomoda nespus. Ajunsese sa-si urasca numele. Invidia pe toti cei care NU au nume de sfant. Sau macar sa aiba un nume de sfant normal, nu sa-si serbeze ziua de nume de Craciun.

Se enerva la fiecare Craciun. Accepta sa primeasca mesaje cu Sarbatori fericite, I se pareau decente, insa se enerva nespus atunci cand I se ura La multi ani. De ce sa-si serbeze ziua de nume de Craciun?

E drept, cand era mic ii placea numele lui. Ii placea sa auda Cristi, ii placea sa vada la televizor Cristiani celebri. Simtea ca e si el parte la celebritatea lor. Orice Cristian care castiga ceva era motiv de lauda pentru el. Se ducea intr-un suflet la parinti si-I anunta: Mama, Cristian X a fost numit ambasador; Cristian Y a fost declarat fotbalistul anului; Cristian Z este un scriitor celebru…

Parintii, paradoxal, il incurajau. Ii spuneau ce nume frumos are si ca trebuie sa se mandreasca cu el. E drept, incepusera sa se sature de mandria lui extrema, insa pareau ca se bucura de bucuria lui.

Cand a crescut, Cristian si-a dat seama ca aceasta mandrie ii aduce rau. I se reprosau multe, principala acuza fiind faptul ca se mandreste prea mult cu realizarile altora. Ce merit ai tu pentru faptul ca un Cristian a castigat Liga Campionilor la fotbal?  E drept, niciunul…

Iar de cand devenise ateu, lucrurile se accentuasera. Aflase originea numelui sau si incepuse sa-l urasca. Isi ura si parintii pentru ca-l botezasera asa. Fiecare urare de La multi ani primita de Craciun se transforma in injuraturi adresate parintilor. Il tenta chiar sa-si schimbe numele. Singurul lucru care-l impiedica sa faca asta era brandul, pe care reusise sa si-l faca. Lumea il stia drept Cristian, oricat de mult isi dispretuia numele.

La un moment dat Mihai, prietenul sau medic, incepe sa-i vorbeasca despre nutritie. Cristian le avea cu altele, de exemplu era extrem de maniac al curateniei, dar cu nutritia sanatoasa nu le avea. Deloc. Si discutia deraiaza de la nutritie la … post…

– Bai, Cristi, tu stii ca postul, in sine, este util?

– Aoleu, de ce ma iei cu postul?

– Stii, daca ai fi credincios poate ai manca mai sanatos.

– Bai, Mihai, sa-ti zic ceva. Serios vorbesc.

– Ia zi.

– Eu as putea sa nu mananc carne. O saptamana, chiar doua. E drept, sa nu manance altii in fata mea, stii tu, poftesc. Dar sa zicem ca m-as putea abtine. Insa mie-mi plac enorm lactatele. Branza in special. Sunt un mare fan al ei.

Fan branza?

– Da. Ma rog, lactate in general. Nu-mi vad micul dejun fara ele. Daca m-ai pune sa aleg intre lactate si carne, as alege lactatele.

– Tu esti un papa-lapte. La propriu.

– Bai, lasa misto-ul.

– Sincer, de ce iti plac lactatele atat de mult?

– Stii, gusturile nu se discuta. Imi place gustul lor. E vreo problema?

– Nu… Dar ce fel de branza iti place?

– Cam orice fel de branza. Cascaval, branza sarata (telemea), branza proaspata, crema de branza…

– Tu esti in stare sa mananci branza cu branza.

– Pai uneori fac si asta.

– Dar tu la care mese mananci branza?

– La toate! Mic dejun, pranz, cina.

– Cum mananci tu branza la masa de pranz? Auzisem pe cineva ca mananca branza si la ciorba…

– Pai si eu fac asta!

– Deci si tu…

– Eu pun branza si-n salata orientala. O mananc la salata de rosii. Mananc felii cu branza topita ori crema de branza chiar si cand mananc friptura…

– Daca la masa ai branza si paine tu esti fericit.

– Painea, daca stau sa ma gandesc, poate sa lipseasca.

– Tu esti dependent de branza.

– Explica-mi tu, medical, ce inseamna dependenta?

– Pai intri in sevraj, ca drogatii.

– Nu e chiar asa. Doar ca mie aia-mi place. Si pentru mine tine de foame. Adica o masa fara branza pare a nu fi completa. Nu stiu sa-ti explic.

– Auzi, tu in oras ce mananci? Ca-s curios…

– Pizza are branza. Sau specialitati apropiate. Mozzarella. Pizza e printre preferatele mele.

– Altceva…

– La unele carciumi pun branza rasa peste cartofi, gen Carul Cu bere. La altele, este salata de rosii cu branza rasa. Tot mananc, cumva, ceva branza.

– Tu ai fi in stare sa te bati cu branza cu altii, cum era in Stan si Bran bataia cu frisca.

– Nu, niciodata! Nu stric bunatate de branza pentru ma bate cu ea. Am atatea alte lucruri cu care ma pot bate.

– Branza e sfanta?

– Aproximativ.

– Hai sa revenim la post. Stiu ca esti ateu, dar…

– Numele meu e crestin. Cica….

– Pai, este. Deci, uite, te provoc: tine post.

– De carne da.

– Si de branza. Cred ca ti-ar prinde bine.

– Si sa-mi fac si zece cruci dupa. Sa fie primit.

– Stii ca eu nu-s credincios. Dar ti-ar fi util…

– Dar eu sunt ateu convins. Daca ar fi sa am o religie, aceea ar fi branza. Branza este religia mea….

– Aoleu… Mai bine ai alege si tu o religie normala, pe care au oamenii normali….

– Mai bine nu. Si mai bine ar fi daca ai testa sendvisurile propuse de mine.

– As veni…

– Hai, vino…

Cristian, pe langa fanatismul sau legat de branza, mai avea ceva: mania de a convinge pe altii. Daca lui ii placea ceva, musai trebuia sa placa si altora. Isi propusese sa-l convinga pe Mihai sa devina fan branza. Credeti ca va reusi sa-l convinga?

Capitolul 20 – Branza este religia mea – articol inscris in competitia Super-Blog 2014. Salutari SUPERblogosferice tuturor!

One thought on “Capitolul 20 – Branza este religia mea

Lasă un răspuns