Capitolul 15 – O zi fara internet

Capitolul 15 – O zi fara internet

 

 

Cristian obisnuia sa faca pariuri. Unele pariuri constau in nimicuri, altele aveau mize serioase. Lui, de fapt, ii placea sa castige. Castigase, in urma unor pariuri, atat chestii utile, cat si chestii simbolice. Castigase vreo 5 bannere pe blogurile unor prieteni, castigase un mouse de la un magazin online (in urma unui pariu tinut cu piarista acestui magazin), castigase o husa pentru telefonul sau, insa castigase, de atatea ori, si o inghetata de 1 leu de la McDonalds. Ii placea enorm sa castige, sa stie ca a castigat acel pariu.

De aceasta data pierduse un pariu, iar miza era una extrem de importanta: trebuia sa traiasca o zi fara internet. Pariul fusese facut cu prietenul sau Marius, cel atat de inversunat impotriva netului. Marius, daca ar fi pierdut pariul, ar trebuit sa-si faca cont de facebook, de twitter si sa traiasca o zi online 100%.

N-a fost sa fie, Cristian a fost cel invins. Cristian, deci, trebuia sa stea o zi intreaga, 24 de ore, de la 00 la 23:59, fara net.

Sa vedem, deci, cum s-a descurcat o zi fara internet celebrul blogger Cristian Manea.

Era ora 23, ziua dinainte. Cristian stia ca mai are internet doar o singura ora. Din acest motiv a facut urmatoarele 3 lucruri:
– A raspuns la toate mailurile la care trebuia sa raspunda. Le-a spus tuturor de pariu, promitand ca le va raspunde dupa o zi.
– A scris pe blog despre pariu, sa stie lumea de ce nu zice nimic o zi intreaga.
– A lasat vorba colaboratorilor sa-i modereze comentariile. Sa nu stea in moderare 24 de ore.

Ora 24: Cristian a intrerupt orice acces la internet. Desi in casa avea 2 routere wirelles (era paranoic, avea 2 conexiuni, una cica era puternica pentru site-urile din Romania, alta avea viteza buna pe site-urile externe). Le-a intrerupt pe ambele. A intrerupt, de asemenea, si internetul de pe telefoane si de pe tableta. Trebuia sa faca si asta.

Dupa ce si-a taiat orice legaturi cu online-ul, si-a dat seama ca trebuie sa faca ceva. A deschis televizorul, aparat pe care nu-l mai deschisese de aproape 4 zile. El avea un televizor mare, 3D chiar, pe care-l folosea, insa, pentru 2 chestii:
– Pentru a se juca pe consola;
– Pentru a se uita la filme. Filmele, insa, le baga de pe dvd sau de pe laptop.

Deci cablul, programele efective, erau de multe ori inutile. Cand avea timp se mai uita la vreun meci, insa de cele mai multe ori prefera sa mearga in vreun bar sa vada meciuri. La niste posturi tv normale nu prea se uita. In consecinta, habar nu avea ce programe sunt la televizor la acea ora.

A deschis televizorul. Dupa 10 minute de butonat TOATE programele a constatat ca nu are la ce sa se uite. Asa ca l-a sunat repede pe Marius:

–  Salutare!

– Salutare, bloggare. Pardon, astazi esti om!

– Chiar d-aia te-am sunat.

– Ce, renunti la pariu? N-ai voie!

– Nu renunt, dar voiam sa-ti zic.

– Ce? Esti in sevraj?

– Am pornit tv-ul. La ora asta sunt numai mizerii. Alde Capatos…

– Haha, tu la ora asta erai in plin act creator.

– Da…

– Si acum ce faci?

– Pai am 3 variante…

– Lasa-ma sa ghicesc. Prima: te culci :)) !

– Ai ghicit. Dar asta era cam a III-a.

– Haha. Stai, nu-mi spune. Lasa-ma sa le zic eu pe celelalte 2.

– Zi.

– Te duci sa te plimbi prin parc?

– Nu. M-as fi dus cu Anca, dar nu e aici.

– Hmmm. Chiar nu stiu. Te duci sa te imbeti?

– Asta voi face maine, probabil.

– Atunci?

– Am de ales intre a scrie niste articole si a le salva in word, urmand sa le public maine noapte, si a termina de citit o carte.

– Ah, da, ai voie. Dar de ce nu te joci? Nu te lauzi ca ai consola smechera?

– Ba da, dar necesita conexiune la net. Si am zis ca n-am voie. Puteam sa te pacalesc, sa las netul pornit si sa ma joc. Nu s-ar fi cunoscut. Dar am zis sa joc corect.

– Si, ce alegi?

– Cred ca ma culc. Sunt obosit. Si mi-e ciudat sa scriu in word…

– Somn usor, OMULE!

– Azi, da, sunt OM! Noapte buna si tie!

Cristian s-a culcat. Pentru prima oara dupa luni de zile, nu era nici macar ora 1 si el era in pat.

S-a trezit la 8. Fara alarma, fara sa stea cu grija trezirii. Pur si simplu, atat a putut dormi. S-a trezit speriat. A luat telefonul in mana. A fost surprins sa nu vada nicio actualizare. Si-a amintit apoi ca nu era netul pornit. Normal ca nu era nicio actualizare. Putini il mai contactau prin sms. Eventual il sunau, daca era urgent. Dar acum nimic.

S-a gandit sa vada ce s-a mai intamplat peste noapte. Drept urmare, a pornit tv-ul. A dat pe un post de stiri si a asteptat. Declaratii politice legate de o arestare (toate vehemente, iti dadea impresia de razboi), crime, violuri:

Când vezi titlurile parca treci mai usor peste, stii doar ce s-a intamplat si atat. Cand vezi stirea completa, cu imagini, cu sunet, parca e altceva, s-a gandit Cristian.

A dat pe alte posturi. I se parea ca un post de muzica i s-ar potrivi. Pe vremuri singurele stiri care contau erau cele de pe Atomic. Acum, insa, i se parea plictisitor sa stea si sa se UITE la videoclipuri. Muzica era pentru a o asculta, a o simti. Cand, insa, se uita la videoclipuri incepea sa analizeze prea mult: prea multi sani, prea multe buci, prea putina legatura intre versuri si ce se vedea… Da, sa se uite la posturi muzicale nu era, deloc, cea mai buna idee.

A inchis televizorul. S-a ridicat din pat si s-a dus spre biblioteca. Era momentul ideal sa citeasca. Primise cu cateva luni in urma o carte de la un amic bun. Era si cu dedicatie. Nu apucase s-o citeasca. Scapase de a scrie despre ea dand cartea unui amic si punandu-l pe acesta din urma sa scrie. Acum decisese sa o citeasca si personal.

Dupa vreo 2 ore in care fusese cufundat complet in lectura, reuseste sa termine cartea. Il suna pe amicul sau scriitor si incepe brusc dialogul:

– Prietene, scrii genial.

– Nu saluti?

– Scrii genial, n-auzi? Felicitari! Abia azi ti-am citit cartea. A fost un context favorabil. Azi n-am voie sa stau pe net.

– Multumesc. Sa inteleg ca acum vei si scrie despre carticica mea?

– Scriu, dar maine. Azi n-am voie…

– Mersi frumos. Hai ca trebuie sa inchid, ca am niste treaba. Salutari si mersi inca o data pentru ganduri.

– Cu placere. Salutare.

Cristian a decis, apoi, sa bage 2 filme pe care le avea demult prin casa. Le primise demult, nu le vazuse pana acum. Ambele erau romanesti.

Dupa ce le-a vazut pe ambele, l-a sunat pe Marius:

– Bai, sa vezi ce filme am vazut!

– Bai, stai asa: tu ai descarcat ieri toata ziua filme sa te uiti la ele azi. Not fair!

– Nu, erau dvd-uri primite. Le aveam demult. Voiam sa-ti zic sa vezi si tu filmele. Foarte-foarte misto.

– Lasa filmele, zi cum e ziua?

– Pai aia zic: am citit de dimineata. Cartea aia a amicului meu scriitor. Apoi bagai 2 filme. Diseara am teatru. Trece ziua…

– Hai ca inchid. Tu vezi ce mai faci azi…

Cristian avea spectacolul de teatru la ora 7. Era 4. Fiind vorba de centrul orasului, a decis sa mearga mai devreme. Sa vada si niste magazine, sa se plimbe.

La 6 jumate a ajuns la teatru. Il vad alti colegi bloggeri:

– Ce faci, domnu’ offline?

– Bine fac. Ma odihnesc. Mi-am luat concediu.

– Cum te simti? Sevraj?

– Incepeti si voi ca haterii din offline?

– Pai asa e….

– Ziceti ce mai e prin online. Asta am voie sa aflu.

Si vreo 2 bloggeri incep sa-i enumere lui Cristian evenimentele zilei. Erau cateva. Pe la si 25 vine o tipa de la teatru, sa-i roage sa intre in sala. La final, Cristian, calm:

– Lasa, restul aflu dupa 12….

Spectacolul s-a terminat pe la 9 jumate. L-a sunat pe Marius:

– Ba, tu ma lasasi fara net, acum trebuie sa vii la o bere.

– Pentru ca ai rezistat o zi, chiar iti voi da o bere. Sa te poti lauda ca ai stat fara net o zi pentru a primi o bere.

– Ce om esti, ba…

Hai ca vin. La 10 ne vedem la terasa de la mine, da?

Au terminat ei de vorbit pe la 12 fara 15. La 12 Cristian urma sa ajunga acasa.

La 12 fix, cand expirase deadline-ul, a pornit facebook-ul. Scrie urmatoarea postare:

Dupa o zi fara internet, trebuie sa postez concluziile. Fiind prea scurt pentru a fi postare de blog, voi scrie aici. Asadar, cei fara net au doua variante:
– Fie fac chestii culte, gen teatru, film ori carti, ceea ce e de bine.
– Fie se indobitocesc uitandu-se la tv.
De socializat cu altii nu poti socializa toata ziua. Mai ales unul ca mine, care nu se duce la serviciu de la 8 la 16. Din pacate, insa, varianta a II-a, cu televizorul, este cea mai usor de aplicat. Sfatul meu este, deci, unul simplu: daca nu va place sa cititi, bagati-va net. Televizorul este chiar periculos.

Apoi a inceput sa-si verifice mailul si facebook-ul. Dupa al V-lea mail l-a sunat urgent pe Marius:

– Bai, tu stii ce am pierdut?

– Ce?!

– Din cauza ta am ratat ofertele de la MediaDot.

– Ce oferte?

Oferte SSD.

– Asa, si?

– Ar trebui sa te pun sa imi platesti diferenta…

– Hai, calmeaza-te, vei castiga tu un concurs si-ti va trece supararea.

– Gata, inchid, ca mai am de verificat maiuri. Salutari.

– Salutari BLOGOSFERICE!

Cristian Manea a rezistat o zi fara internet. Tu crezi ca ai rezista?

Capitolul 15 – O zi fara internet – articol inscris in competitia Super-Blog 2014. Salutari SUPERblogosferice tuturor!

3 thoughts on “Capitolul 15 – O zi fara internet

  1. La televizor nu ma mai uit de cand mi-au scos Discovery. Maine ma duc sa fac petitie sa il reiau, macar sa ma uit la chestii interesante. De internet abuzez cam mult, asa ca e nevoie de o pauza. Carti tot citesc si daca iti vine si tie chef de o lectura, asteapta sa lansez cartea 😉 !

Leave a Reply